Teorema lui Bell

Mecanică cuantică

Δ x Δ p 2 {\displaystyle \Delta x\,\Delta p\geq {\frac {\hbar }{2}}}
Principiul incertitudinii

Proiect:Mecanică cuantică
Introducere
Formulare matematică · Istorie
Concepte fundamentale
Cuantă · Dualism
Decoerență · Interferență
Incertitudine · Excluziune
Teoria transformării
Teorema lui Ehrenfest
Măsurare
Experimente
Cele două fante
Davisson-Germer
Stern-Gerlach
Paradoxul EPR
Pisica lui Schrödinger
Inseparabilitate cuantică
Ecuații
Dirac · Klein–Gordon
Pauli · Rydberg
Schrödinger
Interpretări
Copenhaga
Logică cuantică
Variabile ascunse · de Broglie–Bohm
"Tranzacție" · Multiple-lumi
"Ansamblu" · Istorii consistente
Pondicherry · Relațională
Conștiința cauzează colaps
Reducere obiectiv orchestrată
Teorii avansate
Fizicieni
  • v
  • d
  • m

Teorema lui Bell sau inegalitățile lui Bell se aplică în mecanica cuantică pentru a cuantifica matematic implicațiile care apar ca urmare a paradoxului teoretic Einstein-Podolsky-Rosen (Paradoxul EPR) și pentru a permite astfel demonstrația experimentală. Acestă teoremă poartă numele omului de știință nord-irlandez John S. Bell, cel care a formulat-o în 1964.

Teorema lui Bell este o metateoremă care arată că predicțiile mecanicii cuantice (MC) nu sunt intuitive și afectează problemele fundamentale filosofice ale fizicii moderne. Acestă teoremă este moștenirea cea mai faimoasă care a fost lăsată de fizicianul John S. Bell. Teorema lui Bell este o teoremă a imposibilității care prevede că:

„Nicio teorie fizică a variabilelor locale ascunse nu poate reproduce vreodată toate predicțiile mecanicii cuantice.”