Sânsimion, Harghita
| Sânsimion | |
| Csíkszentsimon | |
| — sat și reședință de comună — | |
 | |
  Sânsimion Sânsimion (România) | |
 Sânsimion Sânsimion (Județul Harghita) | |
| Coordonate: 46°15′29″N 25°53′9″E ({{PAGENAME}}) / 46.25806°N 25.88583°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Harghita |
| Comună | Sânsimion |
| SIRUTA | 85859 |
| Altitudine[2] | 650 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 2.344 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 537285 |
| Prefix telefonic | 40 x66[1] |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Sânsimion (în maghiară Csíkszentsimon) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.
Așezare
Localitatea Sânsimion este situată pe malul stâng al râului Olt, la o altitudine de 650 m, în centrul Depresiunii Ciucului, pe drumurile județene 123, Sânmartin – Sânsimion și 123A, Tușnad – Sântimbru.
Istoric
Descoperirile arheologice făcute de-a lungul timpului ne dovedesc existența omului pe aceste locuri încă din Evul Mediu, astfel, la intrare în sat, pe malul stâng al Oltului, se află o terasă cu urme de locuire din epoca dacică, cultura Wietenberg, secolul al IV-lea, epoca migraților și evul mediu. Așezării dacice îi aparțin cele mai multe materiale arheologice specifice epocii o ceașcă, un borcan, o fructieră cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987–1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea „Carierei de nisip” (în maghiară Kőházkert) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI–V î.Hr. La marginea de nord a satului, între drumul județean și lunca Oltului s-a descoperit un bogat material arheologic din epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu timpuriu. Satul Sânsimion, a făcut parte, între anii 1762 și 1851, din Compania a III-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.
Economie
Economia acestei localități este bazată pe industria de exploatare și prelucrare a lemnului, industria de prelucrare a maselor plastice, pe agricultură prin cultivarea cartofului și a cerealelor precum și pe creșterea animalelor și comerțul cu produse agricole.
Demografie
În comună, conform recensământului din 2011, din totalul populației de 3.429 de locuitori, majoritatea absolută (3.377 sau 98,48%) sunt maghiari, 38 (1,1%) sunt români, 5 (0,14%) sunt țigani, iar 76 (2,2%) sunt de etnie necunoscută.
Obiective turistice
- Biserica romano-catolică, construită între anii 1823–1835
- Conacul Endes Miklós, secolul al XVIII-lea
- Bazinul Ciucului de Jos (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România)
Localități înfrățite
Note
Bibliografie
- Județul Harghita, Monografie, Makfalvi Z. Vifkori L. Ed. Sport Turism București 1979
- Repertoriul județului Harghita, Cavruc V. ISBN 973-99270-2-5
- Județul Harghita, Pisota I. Bugă D. Ed. Academiei RSR București 1976
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||
| |||||||||||||||||||
