Parte de vorbire flexibilă
| Gramatică |
| Morfologie |
| Parte de vorbire |
| Flexibilă |
| • Adjectiv |
| • Articol |
| • Numeral |
| • Pronume |
| • Substantiv |
| • Verb |
| Neflexibilă |
| • Adverb |
| • Conjuncție |
| • Interjecție |
| • Prepoziție |
| • Locuțiune |
| Sintaxă |
| Cazuri |
| Sintaxa propoziției |
| Parte de propoziție |
| Sintaxa frazei |
| Propoziție subordonată |
| Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o extindeți. |
În limba română
Parte de vorbire flexibilă este aceea care își modifică forma în contextul comunicării.
Părțile de vorbire flexibile existente în limba română sunt:
- adjectivul
- articolul
- numeralul
- pronumele
- substantivul
- verbul
Vezi și
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 | Acest articol legat de gramatică este un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
