Napoleon al II-lea al Franței

Acest articol se referă la Napoleon al II-lea al Franței. Pentru alte sensuri, vedeți Napoleon (dezambiguizare).
Napoleon al II-lea
Date personale
Nume la naștereNapoléon François Joseph Charles Bonaparte
Născut20 martie 1811(1811-03-20)
Palatul Tuileries, Paris, Franța
Decedat (21 de ani)
Palatul Schönbrunn, Viena, Austria
ÎnmormântatDomul Invalizilor
Paris Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiNapoleon I
Marie Louise, ducesă de Parma
Frați și suroriÉmilie Pellapra[*][[Émilie Pellapra (French princess (1806-1871))|​]]
Eugène de Beauharnais
Alexandre Walewski
Jules Barthélemy-Saint-Hilaire[*][[Jules Barthélemy-Saint-Hilaire (French philosopher, journalist, statesman, and possible illegitimate son of Napoleon I of France (1805-1895))|​]]
Charles Léon[*][[Charles Léon (illegitimate son of Napoleon I (1806-1881))|​]]
Wilhelm Albrecht, Prinț de Montenuovo
Eugen Megerle von Mühlfeld[*][[Eugen Megerle von Mühlfeld (politician austriac)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiedesenator[*]
ofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
împărat al Franței[*]
Prince of Parma[*][[Prince of Parma |​]]
Familie nobiliarăCasa de Bonaparte
Împărat al Franței
Domnie22 iunie 1815 - 7 iulie 1815
PredecesorNapoleon I
ca împărat al francezilor; Succesiunea lui Napoleon al II-lea nu a fost proclamată oficial, așa cum restaurarea bourbonilor a fost proclamată imediat după abdicarea lui Napoleon I.
SuccesorLudovic al XVIII-lea
ca rege bourbon al Franței
Duce de Reichstadt
Domnie1818-1821
PredecesorFerdinand, Duce de Parma
SuccesorJean Jacques Régis de Cambacérès
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), Duce de Reichstadt (20 martie 1811 - 22 iulie 1832), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și a celei de-a doua soții, Marie Louise de Austria. Prin Titlul III, articolul 9 al Constituției franceze din acel timp, a fost numit Prinț Imperial, dar a fost cunoscut de la naștere ca "rege al Romei". Tatăl său a abdicat în favoarea sa, transferându-i titlu de împărat al Franței în 1815.

Biografie

Napoléon-François-Charles-Joseph Bonaparte, c. 1818
Napoleon al II-lea.

Napoléon François Joseph Charles s-a născut la Palatul Tuileries, în Paris, fiul împăratului Napoleon I și al celei de-a doua soții, Marie Louise de Austria în 1811. Fiind cel mai mare fiu legitim al lui Napoléon I, constituțional, el era Prinț Imperial și moștenitor, însă împăratul i-a acordat fiului său și titlul de "rege al Romei". Trei ani mai târziu, Primul Imperiu Francez - pe care trebuia să-l moștenească, s-a prăbușit. Napoleon a vrut să abdice în favoarea fiului lui, însă puterile aliate, la insistența împăratului Alexandru I al Rusiei, au refuzat.

La 29 martie 1814, acompaniată de suita ei, împărăteasa a părăsit Palatul Tuileries cu fiul ei. S-au oprit, prima dată, la Castelul Rambouillet; apoi, temându-se că trupele inamice avansează, au continuat spre Castelul Blois. La 13 aprilie, cu suita mult diminuată, Marie-Louise și regele Romei, în vârstă de trei ani, s-au întors la Rambouillet unde s-au întâlnit cu tatăl ei, împăratul Francisc I al Austriei și cu împăratul Alexandru I al Rusiei. La 23 aprilie, escortați de un regiment austriac, mama și fiul au părăsit Rambouillet și Franța pentru totdeauna, pentru exilul lor în Austria.[1]

În 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său, pe care nu l-a mai văzut de la exilul pe insula Elba. A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală de cinci membri a preluat conducerea Franței,[2] în așteptarea întoarcerii regelui Ludovic al XVIII-lea, care era la Castelul Cambresis.[3] Comisia a deținut puterea timp de două săptămâni, iar Napoleon al II-lea nu a fost chemat ca împărat niciodată.
Următorul Bonaparte care a venit pe tronul Franței (în 1852) a luat numele de Napoleon al III-lea, în respectul pentru domnia teoretică a vărului său.

După 1815, tânărul prinț, cunoscut acum drept "Franz" (după bunicul matern, împăratul Francisc al Austriei), a locuit în Austria cu mama sa. A fost distins cu titlul de "Duce de Reichstadt" în 1818.

De la vârsta de 8 ani, tânărul Napoleon și-a început educația, primind de la tutorii aduși de împăratul austriac instrucțiuni în arta milităriei (pe care a apreciat-o), limba și literatura germană și cea italiană, matematică, sport și religie catolică. Tutorii lui au constatat ca el avea potențial - Napolean Franz era deștept, serios și atent.

Autoritățile franceze și cele austriece au avut grijă să nu-l lase să se bage în politică, de frică să nu-și revendice tronul (aceeași temere, pe cale diplomatică, și-au exprimat și alte țări).

În 1823, oficial, și-a început cariera militară, când a fost făcut cadet austriac. De-abia în 1831 i s-a dat comanda unui batalion austriac, dar n-a fost deloc însărcinat cu misiuni importante.

După decesul tatălui vitreg și revelația că mama sa a născut doi copii nelegitimi înainte de căsătorie, Franz i-a spus prietenului său, Prokesch von Osten: "Dacă Josephine ar fi fost mama mea, tatăl meu nu ar fi fost îngropat la Sfânta Elena și eu nu ar trebuit să fiu la Viena. Mama mea este bună, dar slabă; nu a fost soția pe care tatăl meu a meritat-o".[4]

A fost foarte apropiat de Prințesa Sofia de Bavaria și s-a sugerat că el ar fi fost tatăl fiului ei, viitorul împărat Maximilian I al Mexicului[5], dar sugestia nu a fost acceptată.

A murit de tuberculoză la Palatul Schönbrunn din Viena la 22 iulie 1832.

Note

  1. ^ G. Lenotre, le Château de Rambouillet, six siècles d'histoire, ch. L'empereur, Éditions Denoël, Paris, 1984 (1930 reedition), pp. 126-133, ISBN 2-207-23023-6.
  2. ^ Act of settlement of the Commission, June 23. fr
  3. ^ Proclamation of the king, June 25. fr
  4. ^ Markham, Felix, Napoleon, p. 249
  5. ^ Maximilian and Carlota by Gene Smith, ISBN 0-245-52418-5, ISBN 978-0-245-52418-9


v  d  m
Monarhi ai Franței
Merovingieni
(428–751)
Clodio (428–445/448) • Merovech (445/448–457) • Childeric I (457–481/482) • Clovis I (481/482–511) • Childebert I (511–558) • Chlothar I (511–561) • Charibert I (561–567) • Guntram (561–593) • Chilperic I (561–584) • Sigebert I (561–575) • Childebert II (575–595) • Chlothar II (584–629) • Dagobert I (623–639) • Sigebert II (639–656) • Clovis II (639–657) • Childebert III (656–662) • Chlothar III (657–673) • Childeric II (673–675) • Theuderic III (675–691) • Clovis IV (691–695) • Childebert IV (695–711) • Dagobert III (711–715) • Chilperic II (715–721) • Chlothar IV (717–719) • Theuderic IV (721–737) • Childeric (737–751)
Carolingieni
(751–888, 898–922, 936–987)
Pepin cel Scurt (751–768) • Carloman I (768–771) • Carol cel Mare (768–814) • Ludovic I (814–840) • Carol II (843–877) • Ludovic II (877–879) • Ludovic III (879–882) • Carloman II (879–884) • Carol cel Gras (885–888) • Carol III (898–922) • Ludovic IV (936–954) • Lothar (954–986) • Ludovic V (986–987)
Robertieni
(888–898, 922–923)
Odo (888–898) • Robert I (922–923)
Bosonides
(923–936)
Raoul (923–936)
Casa de Capet
(987–1328)
Hugo Capet (987–996) • Robert II (996–1031) • Henric I (1031–1060) • Filip I (1060–1108) • Ludovic VI (1108–1137) • Ludovic VII (1137–1180) • Filip II (1180–1223) • Ludovic VIII (1223–1226) • Ludovic IX (1226–1270) • Filip III (1270–1285) • Filip IV (1285–1314) • Ludovic X (1314–1316) • Ioan I (1316) • Filip V (1316–1322) • Carol IV (1322–1328)
Casa de Valois
(1328–1498)
Filip VI (1328–1350) • Ioan II (1350–1364) • Carol V (1364–1380) • Carol VI (1380–1422) • Carol VII (1422–1461) • Ludovic XI (1461–1483) • Carol VIII (1483–1498)
Casa de Valois-Orléans
(1498–1515)
Ludovic XII (1498–1515)
Casa de Valois-Angoulême
(1515–1589)
Francisc I (1515–1547) • Henric II (1547–1559) • Francisc II (1559–1560) • Carol IX (1560–1574) • Henric III (1574–1589)
Casa de Bourbon
(1589–1792, 1814-1815, 1815-1830)
Henric IV (1589–1610) • Ludovic XIII (1610–1643) • Ludovic XIV (1643–1715) • Ludovic XV (1715–1774) • Ludovic XVI (1774–1792) • Ludovic XVII (pretendent, 1792–1795) • Ludovic XVIII (1814–1815, 1815–1824) • Carol X (1824–1830) • Ludovic XIX (1830) • Henric V (1830)
Casa de Bonaparte
Primul Imperiu (1804–1814, 1815)
Napoleon I (1804–1814, 1815) • Napoleon al II-lea (1815)
Casa de Orléans
Monarhia din Iulie (1830–1848)
Ludovic-Filip (1830–1848)
Casa de Bonaparte
Al Doilea Imperiu (1852–1870)
Napoleon al III-lea (1852–1870)
Conducătorii disputați sunt scriși cu caractere italice
v  d  m
Familia Bonaparte
Generația 1
Generația 2
Edmond Raymer Bonaparte I  • Zénaïde, Prințesă de Canino și Musignano  • Prințesa Charlotte  • Napoléon II  • Charlotte, Prințeă Mario Gabrielli • Prințesa Victoire • Christine, Lady Dudley Coutts Stuart • Charles Lucien, Prinț de Canino și Musignano • Laetitia, Lady Wyse • Prințul Joseph • Jeanne, marchiză Honorato Honrati • Prințul Paul • Prințul Louis Lucien • Prințul Pierre Napoléon • Prințul Antoine • Alexandrine, Contesă Vincenzo Valentini di Laviano • Prințesa Constance • Napoléon Charles, Prinț Regal al OlandeiLouis II al OlandeiNapoléon III • Prințul Jérôme Napoléon • Jérôme Napoléon Charles, Prinț de Montfort • Mathilde, Prințesă de San DonatoNapoléon Joseph, Prinț Napoléon
Generația 3
Joseph Lucien, Prinț de Canino și Musignano  • Prințesa Alexandrine  • Cardinalul Lucien Louis, Prinț de Canino și Musignano  • Julie, marchiză de Roccagiovine  • Charlotte, Contesă Pietro Primoli di Foglia  • Prințesa Léonie  • Marie Desirée, Contesă Paolo Campello della Spina  • Augusta, Prințesă Placido Gabrielli  • Napoléon Charles, Prinț de Canino și Musignano  • Bathile, Contesă de Cambacérès  • Prințesa Albertine  • Prințul Charles  • Edmond Raymer Bonaparte II  • Roland, Prinț de Canino și Musignano  • Jeanne, marchiză de Villeneuve-Escaplon  • Napoléon Eugène, Prinț Imperial al Franței  • Prințul Jérôme Napoléon  • Prințul Charles Joseph  • Victor, Prinț Napoléon  • Prințul Napoléon Louis  • Marie Letizia, Ducesă de Aosta  • William Charles Bonaparte-Wyse  • Laetitia Marie Wyse Bonaparte  • Lucien Napoléon Bonaparte-Wyse
Generația 4
Prințesa Mary, Mrs. Enrico Gotti  • Eugénie, Prințesa de La Moskowa  • Marie, Prințesă George al Greciei și Danemarcei  • Louise Eugenie, Contesă Adam de Moltke-Huitfeld  • Prințul Jérôme Napoléon  • Marie Clotilde, Contesă Serge de Witt  • Louis, Prinț Napoléon  • Andrew Nicholas Bonaparte-Wyse
Generația 5
Charles, Prinț Napoléon  • Prințesa Catherine, Mrs. Jean Dualé  • Prințesa Laure, Mrs. Jean-Claude Leconte  • Prințul Jérôme
Generația 6
Prințesa Caroline  • Jean-Christophe, Prinț Napoléon  • Prințesa Sophie
v  d  m
Pretendenți la tronul Franței
Pretendenți Bourboni (legitimiști) (1830–prezent)
Pretendenți orleaniști (1848–prezent)
Louis-Philippe I (1848) • Filip VII (sau Louis-Philippe II) (1850)  • Filip VIII (1894) • Jean III (1926)  • Henri VI (1940) • Henri VII (1999) • Jean IV (2019)
Pretendenți bonapartiști (1814–prezent)
Napoléon I (1821) • Napoléon II (1821) • Joseph (1832) • Louis (1844) • Napoléon III (1846) • Napoléon IV Eugene (1873) • Napoléon V Victor (1879) • Napoléon VI Louis (1926) • Napoléon VII Charles/Napoléon VIII Jean-Christophe (1997)
Control de autoritate